marți, 14 octombrie 2008


DORINTA


Zambetul unei sperante palid lucitor pare sa-mi apara-ncale … Mi-e teama sa-l intalnesc desi inima pulseaza de emotie mai tare ca niciodata… Caut cheia care sa deschida cararea ne mai umblata pana acum pentru a descoperi ce sta in spatele acestei noi povesti atat de dornica sa treaca de cuprins. Ma opresc. Nu analizez si nu premeditez nimic. Si o fac . Accentele trecutului imi intuneca dorinta indemnandu-ma sa ma intorc in cuibul durerii. Ciudat; dintr-o data ma simt captiva de radacinile malefice pe care cu orice pret doresc sa le las definitiv acolo, in racla durerii pe care-o voi tine inchisa cu lacatul care nu va putea fi niciodata deschis.

Melodios e cantul pe care-l aud inganat de sentimentele pal creionate pe fundalul alb si pur ale acestui drum pe care sper, cred ca o sa-l pacurg vreodata, poate chiar acum! E frumos, e dulce si e nou. E ceea ce imi doresc pentru momentul actual, e sentimentul acela placut al emotiilor care incep sa-si puna amprenta pe plansa viitorului. Inima pulseaza mai alert si-mi da de inteles ca ritmul ei prevesteste visul ! Fara a ma divide pe categoriile vreunui timp trecut, prezent sau viitor, ma adun si imi focalizez energia pe lucruri semnificative. Descopar comori ascunse de vise care acum isi cheama soarta sa le deschida nerabdatoare sa-si arate valoarea. Sunt pregatita pentru tine! Te astept sa vii… usile vor fi mereu deschise; si stii de ce? Pentru ca tu...esti cheia !

Un comentariu:

sylvia spunea...

scrii asa de frumos....pacat ca o faci atat de rar....