vineri, 25 aprilie 2008

Speranta invinge













Intr-un univers atat de sumbru unde doar flacara sperantei ramane nestinsa, te vad pe tine stand in coltul negru al stancii inghetate, murmurand soapte de dor... Coltii ascutiti ai fricii stralucesc lugubru in ceata densa ce a invadat fiinta secata de putere. Timpul ma obliga sa-mi amintesc de trecut urmarind razele reci ale lunii care parca plange pentru mine...

Vad acel zambet invadat de dorinta si ma face sa sper la descoperirea unei surse ascunse care sa ma inalte la vis, sa-mi incarc inima cu imbolduri ceresti. Ajunsa undeva printre picaturi calde de ploaie imi ridic privirea catre inaltul necunoscut varf al tacerii. E atat de frumos! Surprinsa de calmul intampinat, un cal alb ca neaua apare bland langa mine vrand sa-mi spuna sa-l urmez; surpriza avea sa mi se arate o data urcata pe aceasta fiinta angelica. Calul desprins din povesti parca a prins aripi, plimbandu-ma printre culorile pastelate ale unui curcubeu jucaus...

Mirarea mea era cu atat mai mare deoarece nu-mi puteam explica cum de am pasit intr-un univers atat de colorat din unul prins in ghearele nostalgiei; ma simteam teribil de ocrotita si fericita !

Calatoria luase sfarsit. Ingerul m-a dus in fata unei porti imense de flori care s-a deschis pentru mine. Minunea ce-o priveam m-a amutit, incremenind de frumusetea peisajului mirific; totul avea viata ! Un nor mi-a soptit suav: “Te asteptam, bine ai venit!” O lacrima de fericire se prelingea cu repeziciune pe obrazul roz de entuziasm deschizand un rau de dorinte... Suferinta luase sfarsit, eram in lumea TA .

Cristalul pur al sperantei ma scapase de abisul crud al intunericului .

Continua sa crezi, sa speri. Vei invinge triumfand !

miercuri, 23 aprilie 2008

Balanta dragostei. Desavarsire sau vicisitudine ?



Stele pot cadea, valurile pot inceta sa mai loveasca stancile reci ale malului tacut, dar dragostea nu se va stinge niciodata ...
De ce iubim? Iubim ca sa fim iubiti sau iubim pentru ca suntem iubiti?... Raspunsul se gaseste in inima fiecaruia dintre noi, e ca o flacara ce mistuie raul, e ca gheata ce topeste simturile, e ca o floare care ne imbata de armonie viata, e ca o pasare care ne inalta pe culmea fericirii infinite !
Cand iubesti cu adevarat, abia atunci cunosti viata, inveti sa ocrotesti, sa alini, sa suferi, sa ierti, sa crezi, sa speri ...
Cristalele pure ale inocentei acestui sentiment sunt nesfarsite si inima ne este plina de oglindiri ale caror imagini sunt chiar propriile noastre trairi.
Imi spunea candva,cineva, ca atunci cand iubesti sclipirile suave se vad in ochi, asa este, Dumnezeu a lasat acest dar omului pentru a-l fructifica, pentru a-l face sa creasca!
E adevarat ca fara suferinta implinirea nu mai ar fi aceeasi, sunt sigura ca, cu totii am simtit pe propria noastra piele starea aceea palida de neliniste sufleteasca cauzata de un real pericol; ca am putea pierde ce este al nostru, acea fiinta draga, de ce sa ne-o ia altcineva? De ce o parte din noi sa plece lasandu-ne goale sufletele? Nu am stiut s-o pretuim, cu ce am gresit?...
Totul pare confuz, iar ceata densa a melancoliei ne rascoleste inimile deja intepate de spinii ingrozitori ai fricii... Consolarea nu ne-o mai gasim in nimic, in nimeni altcineva, nici macar in propria noastra fiinta, e ca si cum intreg Universul se sfarseste in lacrimi adanci... Dar pana la urma nimic nu este vesnic si precum Pheonix trebuie sa renastem din propria-ne cenusa, sa ne ridicam desi am fost doborati de abandon sa credem cu vointa ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici!
Poarta sufletului ruginita sa fie deschisa doar de acea cheie fermecata pe care o are doar o singura persoana pentru fiecare dintre noi, sa stim sa o cautam si sa nu uitam niciodata ca in primul rand dragostea se castiga, respectul se merita !
Pentru un viitor plin de iubire si fericire trebuie sa stim ca acel nobil sentiment pe care il impartasim si ne este impartasit vindeca si cele mai incurabile boli pentru ca ea, DRAGOSTEA, ESTE INTOTDEAUNA VESNICA!

Pentru mine tu...

Esti ceea ce degetul n-atinge

Ceea ce spre pamant nu cade,ceea ce limba nu exprima

Esti lamura

Esti primavara sufletului meu

Esti esenta

Esti flacara

Esti fum

Esti unda

Esti cristal

Esti libertate

Esti un vis devenit realitate

Esti dragoste,esti totul ,esti TU!