E atat de liniste, m-a adormit cantul frunzelor ce se astern domol pe covorul naturii... M-am trezit...scena avea mai multe culori, dar eu eram divergenta; nu stiu daca ma bucuram sau daca eram trista, inca simt incertitudinea sentimentului amestecat cu o dara de regret... Undeva am gresit, stiu asta, sigur o voi mai face si in viitor, dar nu pe aceeasi.
Norii s-au strans doldora asupra mea, dar sunt seci si neputinciosi, dezamagiti, nu pot plange, de fapt relfecta trairile mele actuale, servesc drept miraza... Ma invart, crezand ca inca dorm, deschid ochii si aproape ca ma inec in lacrimi, dar fata mi-e uscata, palida si dezorientata... Unde sunt? Unde esti TU?...
In fundalul amintirilor canta o vioara, alearga grabit secretul, ma priveste incremenit, dar...dar pleaca zambind; nu e inca timpul sa-l deslusesc.
Interzise-mi sunt cararile, sa fie asta drumul pocaintei?
Sa fii "tu" cel care ma-ndruma spre gradina cu portile deschise?
Te pricepi teribil sa joci, sa cuceresti lumea cu un suras subtil, dar pe mine m-a fermecat acel lucru sensibil pe care-l tii ascuns in lampa reflectiilor. Cugetarile tale m-au imbatat in vartejul schimbarilor, si aaahhhh, da, da, asta te face special!
Suflarea naturii desculta ma leagana in aburul saradei, freamata s-aleg fasia de lumina ce-atarana insistent de ramura sperantei...
Avalansa clipelor scurse prin clepsidra cea vrajita s-a oprit vehement.
Valurile lui octombrie inunda apusul anost si mahnit, transformandu-l intr-o oaza de nadejde oarba.
Corabiile se-ntorc istovite la malul tacerii, in asteptarea rasaritului cast ce picura raze peste curcubeul indoliat..................

Pentru tine...

http://www.youtube.com/watch?v=gmKe2z6Pylc

Putere, forte noi? Hmmm, imi suna straina intrebarea... Cum era de asteptat, atunci cand vine toamna, o data cu ea si starea specifica anotimpului. Ma simt ca si cand as face compuneri la scoala, apropos de asta, ce dor imi e sa stau in careu, sa imi revad colegii sa mai povestim ce-am facut in vacanta! Oooofff, asa repede trece timpul incat ma uit la mine si nu ma recunosc in totalitate. Sunt o femeie in toata regula, aparent. Sufletul meu va ramane vesnic intstrainat copilariei...
Prietenii au ramas aceeasi, pe unii ii pretuiesc mai mult, pe altii la fel.
In mare parte acest post m-a determinat o buna prietena de-a mea sa-l scriu si asta pentru ca ea are nevoie sa stie ca nu e asa singura, cum se simte in aceste momente...
Desi la inceput puteam amandoua paria ca prietenia nu va dura, mai mult era bazata la vremea aceea pe schimbul de informatii care mai mult sau mai putin ne foloseau atunci ( :))) ), mi-aduc perfect aminte cand i-am scris un SMS in care ii ziceam ca: "Sper sa te pot convinge si sa ai incredere in mine, daca ai nevoie de ceva, spune-mi, vreau sa te ajut!" Si asa a fost, trpetat increderea s-a castigat, si iata-ne azi vorbind precum doua surori. Roata se intoarce mereu si soarta a dovedit-o de atatea si atatea ori...
Ii multumesc ca, datorita ei, lucrez acum intr-un mediu profesional la care in trecut, doar visam...
Indiferent de pietrele pe care viata le lasa in urma, mai grele, mai usoare, mai colturoase, mai nisipoase, apa trece, facand astfel posibila...uitarea...
Roua diminetii va spala chipul angelic si va arata ca iarba care a indurat soarele nemilos al verii e inca verde ...
Norii vin, trec, isi descarca ploile si iarasi pleaca, in schimb eu si multi pe care-i iubesti, raman aici, langa tine, mereu !
Etapele unei adevarate prietenii se valorifica in timp... Sinceritatea e cuvantul magic, iar tu faci magia posibila ...
Ma inspaimant... Nu mai am inspiratie, am uitat cum e sa simt vantul impletindu-mi parul in dansul naturii, sub clar de luna plina care usor mi-arata cararea, ducandu-ma spre spinii insangerati ai amintirilor... Mi-e dor de libertate, mi-e dor de lacrimile acelea pure pe care le varsam cu atata patima, de acele picaturi calde care-mi mangaiau chipul palid, dar care mi-aduceau speranta, prin supunere divina...
Intotdeauna ma intorc cu capul plecat la El, vreau sa fiu iar raza de soare care patrunde si in cele mai dese paduri, contopindu-ma cu racoarea incerta a sortii...
Descarca-mi sufletul de sagetile ruginite care au otravit sentimentele candva puerile... Reda-mi aripa sperantei si cheama-ma prin tipatul soimilor la tine, dezleaga-mi funia aceea care ma chinuie asa de tare...si...da...iata-ma, am sosit!

Suflet bun, ajuta neconditionat !

Bun venit 2009! Iata-ma vie intinsa pe cele 4 cifre nu tocmai confortabil... Cu totii cred ca ne-am gandit si ne-am pus unele dintre sperante in anul acesta. E ceva inconstient sa speram la mai mult, la mai bine ! Asa sa fie pentru toti ! De obicei ce incepe prost se sfarseste bine si asta pentru ca mitul celor ce triumfa la final si-a pus amprenta suficient de adanc astfel incat sa trag concluzia asta de-a lungul timpului. Da, anul asta n-a inceput tocmai favorabil pentru mine, insa cine stie unde va duce tot acest efort prematur... M-am saturat sa sper la stele verzi pe pereti si trebuie sa realizez ca nu sunt pe bolta cereasca, cel putin nu fizic. Gata.(punct), anul asta ne impunem sa fim mai realisti si paharul cu apa sa nu fie singura apa unde am putea inota. De ce vorbesc la plural? Aaaa, cred ca pana cand si firele de par din cap doresc sa vorbeasca, comunicandu-mi sa ma schimb intr-un final. M-am obisnuit prost, toate momentele nu tocmai favorabile le cataloghez drept adevarate tragedii, atragand dupa ele raul adevarat. Optimismul. Asta e cheia. Cred... Sau o sursa de la care sa-mi alimentez energiile cu dorinta si entuziasm... Hahhaaa, sa caut sursa?! NU! Ce va fi, va fi si ATAT ! Daca ma uit in oglinda realizez ca-s bucuroasa de chipul si trupul meu, daca ma uit imprejurul meu vad oameni fericiti in prezenta mea, daca imi privesc biroul de la serviciu realizez ca-s implinita si ca viitorul, ziua de maine, sunt motivele pentru care exist. Eu ma construiesc pe mine si nimeni altcineva. Atata timp cat am suflet trebuie sa pasesc in amintirea oamenilor cu care am contact cu semnificatii pozitive. Doar asa voi putea fi mandra intr-adevar de propria-mi persoana. Caci vanitatea e doar o suprafata mai subtire decat pare, un ambalaj pe care multi il afiseaza crezand ca fac senzatii. Psihologia e vasta; cine are habar va sti intotdeauna sa adapteze orcarei situatii portita salvatoare, ideile perfecte! Si de unde ne-am putea inspira mai bine daca nu din adancul sufletului? Acolo se afla de fapt mai toate raspunsurile la toate intrebarile interogatorii, doar ca evita uneori sa iasa la suprafata nefiind atat de increzatoare in ele. Da-le viata, fa-le reale cu razele pe care le tii ascunse acolo, in cufarul magic ! Indruma-ti aripile dupa adierea dulce a imaginatiei si vino, vino aici, sopteste incet... Priveste din nou in jurul tau si realizeaza unde calauzesti flacara menita sa topeasca raul si sa usuce lacrimile... Mandria este buna! Este buna doar atunci cand o ai fata de tine, cand stii doar tu; nearatand-o nimanui ! Culege roadele si imparta-le cu altii, impartaseste secretul reusitei ca pe un sfat pentru celalalt si nu te teme caci-ti va lua locul! Sigur vei vedea o scara divina care iti va permite sa urci doar tu pe ea, drept rasplata bunatatii tale, a lipsei de aviditate. Asta este adevaratul lucru de care trebuie sa te bucuri in viata! Vei intelege cat de usor se poate ajunge acolo unde altii isi doresc cu ardoare, atat de mult incat sunt dispusi sa tradeze oricand, pe oricine... Lor li se va da o scara, dar una descendenta si vor avea senzatia ca au tot urcat, dar cand vor deschide ochii umezeala subsolului ii va acapara brusc si-si vor primi pedeapsa. Imparte dusmanului ultima firimitura de paine, fara a te astepta sa-ti intoarca gestul, bucura-te ca ai avut de unde sa ii dai! E mult mai greu sa invingi prin diplomatie si cu sufletul deschis gata sa-si primeasca atacurile frontal, insa, cand te vei uita in urma vei fi teribil de fericit sa realizezi ca piramida nu va putea fi daramata nici de cel mai groaznic cutremur pentru ca temelia-i cinstita cu virtute iar in fundal vei auzi aplauze cuvenite... Truda ta va aduce zambete pe fetele celor ce-au stat drept obstacole, vei constientiza ca daca ajuti, zambesti, oferi si crezi visul devine real, iar lectia e invatata de toti ! Credinta in EL imbraca fiecare sentiment in caldura, calauzindu-ne pe drumul menit NOUA!