Privilegiu, altfel spus: favor, avantaj. Este cuvantul care m-a inspiriat sa astern acestea… Privilegiu, favor, privilegiu, favor-aaahhhhhhh…
Chiar avem nevoie de astfel de “privilegii”in viata noastra? Unii ar spune ca datorita acestuia te poti remarca, beneficia sau dobandi atentie, ca ai “bulan”. Ei bine, eu sunt convinsa ca aceasta atentie o poti capata treptat prin munca, prin propiile-ti eforturi, astfel privilegiul ar deveni un DREPT, un drept cuvenit, meritat care de multe ori merita chiar aplaudat spre rusinea privilegiatilor care s-ar ascunde undeva intr-un colt cugetand frustrari cu propriia-le identitate…
De fapt cred ca acum pot sa divid si sa detaliez mai mult, luand ca titlu ceea ce am scris mai sus. Voi enumera cateva tipuri de caractere de indivizi pe care le intalnim de cele mai multe ori in grupurile socioprofesionale, in colectivul de la serviciu.
1. Inofensivii- Acestia sunt de obicei, acei oameni care nu au prea multe aspiratii extravagante menite sa le complice existenta, sau sa le ofere satisfactie. Acestia se complac si se “muleaza” in functie de flexibitatea carapacei, de intensitatea caldurii, de cat de tare bate vantul afara s.a.m.d.
In mare parte, nu ameninta in vreun fel, si cand tensiunea creste intr-o discutie, se fac ca sunt ai naibii de concentrati cu “treaba lor”, evitant contactul vizual, deci excludem o posibila “contributie” din proprie initiativa in dialogul pe care desi il aud foarte clar, tind sa nu-i preocupe. Aici pot fi probleme; el se poate simti ranit, jignit, apreciat, complimentat sau “atins” in mod intentionat, de interlocutori, dar prefera sa taca. O oarecare comunicare verbala i-ar putea aduce mai multe greutati, sarcini sau ar putea fi inteles gresit, motiv pentru care pare cufundat in alte activitati, si-si spune “cainii latra, ursul merge” “merg pe burta, cat o mai fi sa tina, tine, cand se incurca treaba, ma fac nevazut sau ma prefac ca nu stiu”. E indiferent si nesigur pe el, nu-i place sa se complice, nu ar avea cum, nu are o fundatie prea solida, un cutremur i-ar darama comoditatea. Acest caracter il intalnim des in jurul nostru in grupuri, si-l numim –INOFENSIVUL, PASIVUL, INDIFERENTUL- un fel de – sa zicem ca se barfeste un alt coleg in preajma lui- “Stai, fata linistita, nu te feri ca asta n-aude, nu prea se baga el, deci hai zi mai departe!” Si intr-adevar asa e, nu complica situatia niciodata, si-ar face rau singur… El doar asculta si… tace, dar odata ajuns acasa, sau in grupul de prieteni intimi cu care-si permite sa se scarpine in nas daca-i vine, devine dintr-o data comunicativ si hop, se transforma in barfitorul cu “cea mai multa experienta”… Pe acestia ai sa vezi cel mai des incordandu-si pumnul involuntar, sau trosnind din degete, culegand scame imaginare sau dand din umeri, ceea ce in traducere libera ne spune “sunt furios, dar nu prea am ce sa fac, ce-as putea face sau spune?... k nu prea imi gasesc cuvintele…”
2. Autotstiutorii- Ei sunt lamura smekeriei, apogeul desteptaciunii- desigur sunt ironica, si cred ca stiti despre ce vorbesc… Fara prezenta lor acolo, nimic nu s-ar mai fi infaptuit. Sunt de obicei laudarosi, narcisisti si sufera de megalomanie “tatutzu, le-am rezolvat imediat, a fost floare la ureche si sa vezi ce multumit parea ala” cand de fapt el si-a stors creierii pentru a rezolva problema si desi incapabil sa o duca la capat, a apelat la prietenul din copilarie care i-a dat cateva tips-uri si a dus-o la final cu sudoare pe frunte si juma’ de morcov stim noi unde…
Astia se baga mereu in seama, dornici sa-si dea cu pararea, de cele mai multe ori e gresita sau nu e pe tema subiectului, e de fapt o dorinta de a a iesi din anonimat prefacandu-se ca vin cu solutii in rezolvarea problemei. Nu dau cu papagalul, deci nu-s paraciosi, in schimb daca aud ceva in jurul lor, cand vor povesti mai departe vor inflori si desigur ei se vor pune undeva in miezul discutiei, laudandu-se singuri, ca de exemplu- “pai daca nu le ziceam eu cutare lucru, habar-n-ar fi avut”. Sunt energici si tupeisti, astia sunt genul ala care da navala peste tine in birou si zic:”aaa, scuze, am uitat sa bat la usa” cand de fapt lor nu le-a pasat ca ar putea deranja.
Daca li se face observatie, se intimideaza greu, si atunci cand o fac, vor scormoni imediat o minciuna cu care sa se apere.
Genul asta e lasat in pace in mare, desi uneori e enervant, destinde atmosfera si asta e un lucru bun cateodata. Tind sa cred ca proportiile balanseaza in favorea talerului cu barbati. Femeile mai rar manifesta iesiri de genul, iar daca o fac, intensitatea laudaroseniei e mai joasa decat la masculi. In cele din urma pe acestia ii veti vedea ca fiind mereu atintiti “in gura voastra”, se ascund in lecturi imaginare in fata monitorului, dand din cap afirmativ sau negativ, in functie de ceea ce aud in jurul lor, deci trupul tradeaza faptul ca se concentreaza la o anume treaba, de fapt “comunica” sau “baga la cap”.
3. Parsivii- Ei bine, acestia din prezenta categorie sunt acei tipi/e de care teoretic ar trebui sa va feriti. Sunt hibridul celor doua caractere detaliate mai devreme, doar ca in plus, mai au si ceva cunostinte, de obicei sunt plasati in functii inalte cu salarii babane- nu pentru ca sunt prea destepti, doar pentru ca au stiut sa impresioneze bine la inceput. Sunt aproape ca convinsa ca toti am avut de furca cu unul dintre membrii acestei grupari, daca nu, stati chill, veti avea in viitor… Astia sunt aia care te fac pe la spate, care in fata zambesc si in spate carcotesc “pe naspa” sau mai grav inventeaza pentru a-si scoate pielea de la saramura, dand vina pe altcineva. Ei nu au scrupule, ei au doar un principiu : “viata e o jungla, supravietuiesti daca ai tupeu si ucizi tot ce sta in calea avantajului tau”, de aici deriva tot. Dau mereu senzatia ca-s sfinti si “fac pe prostii” daca-s de vina cu ceva.
Uneori isi joaca rolul atat de bine incat nu sti daca s-au schimbat in bine sau e vreun alt truc cameleonic de-al lor, deci sunt iscusiti. De multe ori le reuseste sa obtina laude, desigur pe munca altora. Ei apeleaza la “cucerire” si daca li se da vreo sarcina si la mijlocul ei se incurca in prea multe detalii, apeleaza la parerea celor din jur (de obicei a celora din acelasi departament) dar sub o forma sireata astfel incat nimeni sa nu-si dea seama de adevaratele intentii si deci merg pe burta rezolvand-o pana la urma. Apoi prezinta mai departe cu zambetul pe buze, desi acesta va exprima si o oarecare nesiguranta gen ”eu am incercat, sper sa fie bine”, si daca va fi, inca o bila alba pentru el, daca e gresit ceva in ceea ce a prezentat, va incerca sa se scuze spunand ”eu am intrebat pe x-ulica si mi-a zis ca asa se face”. Deci e LAS, nu-si asuma responsabilitatea si fuge astfel de eventuale bobarnace. E sigur pe el si are o atitudine sfidatoare cu cei din jurul lui, transmitand “va fac pe toti, am eu asul in maneca, hah!” Insa…cu totii stim ca ulciorul nu merge de multe ori la apa, asa ca modul in care pentru acestia va veni sfarsitul va unul umilitor… Cand li se infunda si nu vor mai avea pe unde scoate camasa, vor deveni umili, supusi si in unele cazuri chiar plangaciosi. Fara pic de rusine incearca tot felul de tertipuri pentru a scapa de umilinta, insa ESUAEAZA “cu success”… pentru ca, stim noi de ce…-Fie roata si patrata, tot se-ntoarce ea odata!”
4. Corectii- Da, stiu, radeti infundat… Desi in minoritate, ei sunt cei care pot schimba lumea, care aduc roade, care prospera orice ar face. De multe ori neindreptatiti sau nerasplatiti, ei continua munca spre o ascensiune anevoioasa, dar plina de satisfactii in final. Se pot impiedica de strambele parsivilor, de logoreea inutila a atotstiutorilor sau de stangacia inofensivilor, insa ei cad si se ridica, intotdeauna pe propiile lor forte. Ei au parte de multa nedreptate la inceput, depasesc obstacole, dar totusi primesc bobarnace nemeritate- insa sunt consecventi principiilor lor si optimisti, deci REUSESC!
Li se pot pune intentionat piedici tocmai pentru ca sunt capabili, de obicei parsivii o fac de teama ca functia le e amentintata, sau mai rau sa fie mai sus ierarhic decat se afla ei.
Corectii poseda o demnitate de neclintit, de obicei dobandita dintr-o educatie exemplara sau din experiente nedrepte traite anterior. Vor sa schimbe lumea prin optimism, corectitudine, improvizatii de bunastare, imbina utilul cu placutul si vad de cele mai multe ori partea plina a paharului, nu observa furtuna de afara, ei vor incerca intotdeauna sa atribuie o nuanta placuta orcarui urat, transformandu-l in frumos. Sunt desigur invidiati, alteori chiar urati si sunt impinsi in conflicte intentionat. E posibil ca acestia la inceput prin simplitatea lor sa arate vulnerabilitate, insa odata descoperite valorile lor vor fi pe deplin recunoscute. De aici pizma celorlalti devine slabita, nemaiavand efect asupra mediului social. Vor prinde radacini care-i va ajuta sa nu se mai clatine si vor sadi armonie acolo unde a fost haos, aprecierile vor veni, iar satisfactia va fi pe masura celor indurate. Usor timizi, acestia vor stapani un zambet aparte care va transmite”fii bun si vei reusi, iata-ma exemplu!” Ei au la baza un oarecare truc, credinta…
Uneori introvertiti, alteori prea directi isi vor urma scopul cu orice pret si vor fi mereu pregatiti sa lupte cu modestie impotriva perfidiei, sa zambeasca funtilor crete, sa deschida cu gingasie un drum al prosperitatii. Pe acestia ii veti vedea mereu ca fiind pedanti, cu chipul parca insorit, dornici sa ajute si sa ofere din abundenta lor de fericire launtrica. Vor ierta pe parsivi, numindu-i infantili si vor aduce o raza de lumina in calea lor si a celor din jurul lor!
P.S.: Am vorbit din trecut(cunoscatorii stiu), dar inspirata de un subiect prezent am putut da frau liber la ceea ce nu puteam acum 1 an...
~FIN~
